Cristos pentru Oltenia

1. Biblia.  „Toat? Scriptura este insuflat? de Dumnezeu ?i de folos ca s? înve?e, s? mustre, s? îndrepte, s? dea în?elepciune în neprih?nire, pentru ca omul lui Dumnezeu s? fie des?vâr?it ?i cu totul destoinic pentru orice lucrare bun?”. - 2 Timotei 3:16-17;  „C?ci Cuvântul lui Dumnezeu este viu ?i lucr?tor, mai t?ietor decât orice sabie cu dou? t?i?uri: p?trunde pân? acolo c? desparte sufletul ?i duhul, încheieturile ?i m?duva, judec? sim?irile ?i gândurile inimii”. - Evrei 4:12                              

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu care are autoritate deplin? în via?a fiec?rui cre?tin ?i  stabile?te, regula ?i norma ce ghideaz? via?a cre?tin? pentru stabilirea unei conduite ?i doctrine cre?tine în via?a fiec?rui credincios, este Cuvântul plin de autoritate a lui Dumnezeu pentru om, este canalul prin care curge ungerea care transform? via?a fiec?rui om sincer care o cite?te. Biblia ne spune despre Dumnezeu ?i cum putem  tr?i pentru El. Ne arat? caracterul ?i c?ile lui Dumnezeu, persoana Sa în Fiul S?u Isus Cristos Domnul nostru, ne arat? cine suntem noi ?i cum trebuie s? tr?im. Ne spune originile noastre, identitatea noastr? ?i destinul nostru. Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru omenire.

„Venera?ia mea asupra Bibliei este atât de mare încât cu cât mai devreme vor începe copiii mei s-o citeasc? cu atât mai mare va fi speran?a mea c? ei se vor dovedi cet??eni folositori patriei lor.” John Quincy Adams (Pre?edinte al Statelor Unite 1825-1829)

 

„Eu cred c? Biblia este cel mai bun dar pe care Dumnezeu l-a dat vre-odat? omenirii.”

Abraham Lincoln (Pre?edinte al Statelor Unite 1861-1865)

 

2.      Intimitatea cu Dumnezeu. „S? iube?ti pe Domnul, Dumnezeul t?u,cu toat? inima ta, cu tot sufletul t?u, cu tot cugetul t?u, ?i cu toat? puterea ta”. - Marcu 12:30

 „Nu v? mai numesc slujitori, pentru c? un slujitor nu ?tie ce face st?pânul s?u, ci v? numesc prieteni pentru c? v-am f?cut cunoscut tot ce am înv??at de la Tat?l Meu. Voi sunte?i prietenii Mei, dac? face?i ce v? poruncesc Eu”. - Ioan 15:14-15

 

Termenii „iubire”/ „prieten” sugereaz? o rela?ie apropiat?, o rela?ie de încredere, o rela?ie de intimitate dintre noi ?i Dumnezeu având la baz? o inim? curat?.

Trebuie s? fim convin?i de faptul c? Dumnezeu dore?te mult ca noi s?-L cunoa?tem personal ?i s? avem o rela?ie de prietenie cu El. Aceasta face ca via?a cre?tin? s? fie frumoas? ?i fermec?toare. Cunoa?terea Lui ?i iubirea manifestat? fa?? de Dumnezeu este un privilegiu pentru fiecare om, iar a fi cunoscut ?i iubit de Dumnezeu este cea mai mare pl?cere ?i onoare dat? omului. În Ieremia 9:24 Dumnezeu spune: „Dac? cineva vrea s? se laude, s? se laude c? M? cunoa?te ?i M? în?elege… Acestea sunt lucrurile care Îmi plac”.

Pentru a primi de la El resursele necesare tr?irii unei vie?i cre?tine autentice ?i a te putea bucura de minun??iile personalit??ii Sale divine, dezvoltarea intimit??ii cu Dumnezeu trebuie s? porneasc? de la tine. Fiindc? El deja, pasul dragostei fa?? de tine l-a f?cut ?i prin Fiul S?u te-a acceptat s? intri într-o rela?ie intim? cu El. Cum ar putea cineva s? vad? în sufletul t?u; - temerile, visele, speran?ele ?i dorin?ele tale, decât dac? tu însu?i ?ti cine e?ti ?i îi permi?i acelei persoane s? exploreze interiorul t?u? Nu este u?or s? împ?rt??im cu al?ii ceea ce suntem, ba uneori este chiar incomod s? ne expunem cele mai adânci p?r?i ale fiin?ei noastre înaintea altora. Dar, inima deschis? te va duce pe culmile înalte ale rela?iilor ?i din fericire, pentru fiecare dintre noi, este faptul c? nu trebuie s? facem acest lucru dintr-o dat?, pentru c? dezvoltarea unei rela?ii bazate pe intimitate este un proces ce se înf?ptuie?te pas cu pas, pe m?sur? ce încrederea dintre p?r?i cre?te tot mai mult.

            Deci, iat? c?, Dumnezeu este Cel care ne-a creeat pentru a dezvolta o rela?ie s?n?toas? cu El. Dumnezeu ne cunoa?te pe fiecare dintre noi într-un mod mult mai intim decât ne poate cunoa?te oricine altcineva. Intimitatea cu Dumnezeu, prin Fiul S?u, Isus, produce cea mai mare bucurie ?i dragoste în inima fiec?rei persoane care o experimenteaz?. Intimitatea cu Dumnezeu produce împlinire! Atunci când fiecare dintre noi tr?im pe culmile înalte ale intimit??ii cu Dumnezeu, vom putea avea ?i rela?ii intime, ?i s?n?toase interumane. Fiindc? dezvoltarea intimit??ii personale cu Dumnezeu se va reflecta în intimitatea noastr? cu semenii.

„Prietenia Domnului este rezervat? celor evlavio?i, care au respect pentru El. Numai cu astfel de oameni, Dumnezeu împ?rt??e?te secretele promisiunilor Lui”. - Psalmul 25:14

 

3.      Rug?ciunea.  „St?rui?i în rug?ciune, veghea?i în ea cu mul?umiri”. - Coloseni 4:2

                      „Ruga?i-v? neîncetat”. - 1 Tesaloniceni 5:17

            Lauda, Închinarea, Mijlocirea, Mul?umirea, Binecuvântarea ?i Cererea. Acestea sunt forme ?i atitudini practice prin care reflect?m splendoarea ?i m?re?ia lui Dumnezeu. Pentru cre?tinii autentici, rug?ciunea (greac?: „proseuche”') înseamn? „comunicare în comuniune cu Dumnezeu”. Nu ?ipete, urlete, schimbarea tonalit??ii sau a vocii în forme diverse pentru a-?i dovedi pio?enia, ci prin rug?ciune noi de fapt experiment?m profunzimea rela?iei noastre cu Dumnezeu, la nivelul duhului, sufletului ?i a trupului nostru. În atitudinea rug?ciunii noi trebuie s? permitem ca strig?tul inimii s? se înal?e c?tre Domnul iar vocea s? transmit? aceasta într-o ambian?? pl?cut? în auzul celor cu care suntem în p?rt??ie prin duhul rug?ciunii. Calitatea vie?ii noastre de rug?ciune determin? calitatea rela?iei noastre cu El. Rug?ciunea înseamn? pur ?i simplu s? vorbe?ti cu Dumnezeu, din inim?. Rug?ciunea mai înseamn? s?-L ascul?i tu pe Dumnezeu când î?i vorbe?te El ?i s? te bucuri de prezen?a Lui. Rug?ciunea nu este doar o rostire de cuvinte, care deseori sunt g?l?gioase. Ea nu este o repetare de formule memorate sau scrise ci rug?ciunea te duce la acea comunicare intim? cu Domnul, dezvoltând o leg?tur? a inimii cu El.

 

„Când cite?ti felul în care descrie Biblia cerul, decoperi, c? fiin?ele cere?ti Îl laud? ?i se închin? neîncetat Dumnezeului Preaînalt. Lauda ?i închinarea noastr? este o anticipare a ceea ce va fi în cer pentru ve?nicie. Tu ai fost creat s?-L lauzi ?i s? te-nchini lui Dumnezeu. Când El ?i-a dat voce, mâini, picioare, minte, ... – El le-a conceput, ca tu s? le folose?ti ca instrument al laudei Lui”. - Romani 12:1

4. Familia. "Nu este bine ca omul sa fie singur; am s?-i fac un ajutor potrivit pentru el – Geneza 2:18; Dumnezeu i-a binecuvântat ?i Dumnezeu le-a zis: "Cre?te?i, înmul?i?i-v?, umple?i p?mântul ?i supune?i-l; ?i st?pâni?i peste pe?tii m?rii, peste p?s?rile cerului ?i peste orice vie?uitoare care se mi?c? pe p?mânt” - Geneza 1:28; Iat?, fiii sunt o mo?tenire de la Domnul, rodul pântecelui este o r?splat? dat? de El”. - Psalmul 127:3

Dumnezeu vrea stabilitatea rela?iilor de familie prin promovarea practic? a principiilor biblice privind via?a de familie cre?tin? dar ?i pentru a ajuta, ?i alte familii s? aplice voia lui Dumnezeu pentru ele. Fidelitatea conjugal? în familia cre?tin? constituie unul din elementele primordiale ale rela?iei de c?s?torie. 

Enciclopedia religiilor ?i eticii define?te fidelitatea/loialitatea drept “tr?s?tura de caracter care se manifest? prin devotamentul liber exprimat fa?? de o anumit? persoan? sau cauz?.” Discursul etic cre?tin asupra fidelit??ii conjugale este compus din elemente localizate în contextul indisolubilit??ii matrimoniale. 

C?s?toria, înaintea lui Dumnezeu, constituie în mod esen?ial uniunea personal? dintre un b?rbat ?i o femeie, fundamentat?, sus?inut? ?i guvernat? de iubire.  C?s?toria devine realitate atunci când dragostea este manifestat? în mod public prin expresia consim??mântului reciproc. Natura esen?ial? a mariajului este dragostea ?i unicul ei scop fundamental îl constituie unitatea dovedit? în faptul c? femeia ?i b?rbatul vor deveni una prin c?s?torie, împ?rt??ind o existen?? comun? în care implicarea actului conjugal î?i g?se?te expresia ultima ?i din acest act reiese rodul iubirii celor doi, copiii. Astfel în copii este dovedit? o important? latur? a binecuvânt?rii rev?rsate peste fiecare familie.

 Rela?ia dintre so? ?i so?ie este sigura ?i confer? împlinirea aspira?iilor amândurora, când ace?tia î?i îndeplinesc rolurile ?i î?i respect? jur?mintele pentru a nu  e?ua din pricina infidelit??ii sau a egoismului, unuia sau a ambilor parteneri. Familia reprezint? Biserica! În toat? componen?a ei, familia trebuie s? func?ioneze ca organism viu ?i s? reprezinte valorile pe care Dumnezeu le-a îns?mân?at în interiorul ei înc? de când a constituit-o. Prin familia cre?tin? Dumnezeu î?i reflect? iubirea pe p?mânt!

 

5.      Evanghelizarea. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, ?i le-a zis: „Toat? puterea Mi-a fost dat? în cer ?i pe p?mânt. Duce?i-v? ?i face?i ucenici din toate neamurile,  botezându-i în Numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh.   ?i înv??a?i-i s? p?zeasc? tot ce v-am poruncit.  ?i iat? c? Eu sunt cu voi în toate zilele, pân? la sfâr?itul veacului. Amin!”

                                                                                                               Matei 28:18-20

         “Fi?i totdeauna gata s? r?spunde?i oricui v? cere socoteal? de n?dejdea care este în voi”

1 Petru 3:15

 

Predicarea Evangheliei diverselor genera?ii prin dedicare personal? duce la câ?tigarea de suflete pentru Împ?r??ia lui Dumnezeu. Aceasta a fost preocuparea prim?  a Tat?lui pentru fiin?a creat?. A dorit restaurarea ei, pentru a-?i atinge scopul pentru care El a conceput-o ?i anume: spre lauda Slavei Sale. Lucrarea de evenghelizare duce la scoaterea oamenilor de sub blestemul p?catului ?i al mor?ii spirituale ?i îi restaureaz? în rela?ia cu Tat?l prin Fiul S?u Isus Cristos; Psalmul 126:1-6 „Când a adus Domnul înapoi pe prin?ii de r?zboi ai Sionului, parc? visam. Atunci gura ne era plin? de strig?te de bucurie, ?i limba de cânt?ri de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a f?cut mari lucruri pentru ei!” Da, Domnul a f?cut mari lucruri pentru noi, ?i de aceea Suntem plini de bucurie. Doamne, adu înapoi pe prin?ii no?tri de r?zboi, ca pe ni?te râuri în partea de miaz?zi! Cei ce seam?n? cu lacrimi, vor secera cu cânt?ri de veselie. Cel ce umbl? plângând, când arunc? s?mân?a, se întoarce cu veselie, când î?i strânge snopii”.

 

Credinciosul care este preocupat de împlinirea voii lui Dumnezeu, trebuie s? ?tie c? asta îl va determina la a-i p?sa de ceea ce Lui îi pas?. Adic?, lui Dumnezeu îi pas? de sufletul omului pierdut.

“…Isus n-a poruncit niciodat? cuiva s? mearg? la Biseric?.  În schimb a poruncit ap?sat Bisericii  Sale s? mearg? la oameni” Larry Pyle

 

“Oamenii Bisericii se gândesc cum s?-i aduc? pe oameni în biseric?; oamenii Împ?r??iei se gândesc cum pot s? duc? Biserica în lume. Omenii Bisericii se nec?jesc c? lumea ar putea schimba Biserica; oamenii Împ?r??iei lucreaz? pentru a vedea Biserica schimbând lumea”  Howard Snyder

 

6.      Relevan?a. „De aceea, eu sunt de p?rere s? nu se pun? greut??i acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; ci s? li se scrie doar s? se fereasc? de pâng?ririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate ?i de sânge” - Faptele Apostolilor 15:18-19; „S? nu v? potrivi?i chipului veacului acestuia, ci s? v? preface?i, prin înnoirea min?ii voastre, ca s? pute?i deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bun?, placut? ?i des?vâr?it?” - Romani 12:2; „Cu iudeii m-am f?cut ca un iudeu, ca s? câ?tig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am f?cut ca ?i când a? fi fost sub Lege (m?car c? nu sunt sub Lege), ca s? câ?tig pe cei ce sunt sub Lege”. - 1 Corinteni 9:20

 

Slujirea genera?iilor contemporane în mod relevant f?r? a schimba principiile Bibliei, este chemarea Bisericii de azi. Evanghelia trebuie prezentat? în a?a fel încât s? putem atinge oamenii care sunt pierdu?i în lumea aceasta. Adesea multe denomina?iuni pun „c?ru?a înaintea calului„ ?inând cu tot dinadinsul ca oamenii s? se conformeze subculturii bisericii locale sau denomina?ionale, în loc ca oamenii s? r?spund? Evangheliei lui Cristos. Apostolii au avut mesajul Cristocentric!: ,,Dar noi propov?duim pe Hristos ?i pe El r?stignit, care pentru Iudei este o pricin? de poticnire ?i pentru neamuri o nebunie”. - 1 Corinteni. 1:23

Trebuie s? în?elegem  clar c? nu ne referim aici la diferen?e culturale ca, a crede în Biblie, sau de a tr?i o via?? evlavioas?, curat?. Îns? noi nu trebuie s? ridic?m bariere nebiblice care s?-i împiedice pe oameni de a ajunge la Evanghelia lui Cristos ci, mai degrab?  trebuie s? demol?m aceste obstacole pentru ca oamenii s? fie mântui?i.

 

7.      P?storirea oamenilor. „?i El a dat pe unii apostoli; pe al?ii, prooroci; pe al?ii, evangheli?ti; pe al?ii, p?stori ?i înv???tori, pentru des?vâr?irea sfin?ilor, în vederea lucr?rii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pân? vom ajunge to?i la unirea credin?ei ?i a cuno?tin?ei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la în?l?imea staturii plin?t??ii lui Hristos; ca s? nu mai fim copii, plutind încoace ?i încolo, purta?i de orice vânt de înv???tur?, prin viclenia oamenilor ?i prin ?iretenia lor în mijloacele de am?gire; ci, credincio?i adev?rului, în dragoste, s? cre?tem în toate privin?ele, ca s? ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. - Efeseni 4:11-15

„Lua?i seama, dar, la voi în?iv? ?i la toat? turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca s? p?stori?i Biserica Domnului, pe care a câ?tigat-o cu însu?i sângele S?u”. -      Faptele Apostolilor 20:28

„…p?stori?i turma lui Dumnezeu care este sub paza voastr?, nu de sil?, ci de bun?voie, dup? voia lui Dumnezeu; nu pentru un câ?tig mâr?av, ci cu lep?dare de sine”. - 1Petru 5:2

 

Grija pastoral? fa?? de membrii bisericii prin rela?ii fr??e?ti, pre?uire reciproc? ?i interes sincer manifestat fa?? de nevoile celuilalt. Fiecare credincios din Biseric? este chemat la a avea o atitudine de p?storire fa?? de confratele s?u în credin??. Aici nu vorbim despre aspectul pozi?ional al conducerii spirituale ci al purt?rii sarcinii unii altora. Acest aspect a?a de important de a te bucura cu cei ce ce bucur? ?i de a plânge cu cei ce plâng, trebuie s? fie bine luat în seam? de c?tre fiecare copil al lui Dumnezeu. Nu po?i s? fi parte din Biserica lui Cristos ?i s? tr?ie?ti în indiferen?? fa?? de fratele sau sora ta în credin??. Suntem chema?i cu to?ii la a dovedi o atitudine de sprijin reciproc în diversele nevoi care apar în domeniile vie?ii  fra?ilor ?i semenilor no?trii. P?storirea oamenilor, nu trebuie s? se limiteze numai la cei din interiorul Bisericii ci trebuie s? avem inima deschis? ?i spre cei din afar? despre care Dumnezeu spune c? sunt ca o „turm? f?r? p?stor” ca s? fie integra?i în sânul Bisericii lui Cristos.

        „Purta?i-v? sarcinile unii altora ?i ve?i împlini astfel legea lui Hristos”. - Galateni 6:2

 

8. Slujirea practic? ?i dedicat?. „Nu fi nep?s?tor de darul care este în tine, care ?i-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de c?tre ceata prezbiterilor” - 1Timotei 4:14 ; ...„ci sluji?i-v? unii altora în dragoste”. - Galateni 5:13

Fiecare cre?tin indiferent de profesia pe care o are, este chemat s? slujeasc? potrivit darurilor spirituale ?i înzestr?rilor naturale. În calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ai privilegiata responsabilitate de a te afla în slujire al?turi de El ?i de ceilal?i membrii ai Trupului lui Hristos. Pentru a-?i împlini voia Lui în domeniul t?u de slujire, Dumnezeu te-a înzestrat cu TOT CEEA CE ESTE NECESAR pentru a-?i împlini chemarea ?i a-?i îndeplini rolul t?u în zidirea Trupului lui Hristos, Biserica, ?i de sl?vire a Domnului ei, Isus Cristos.

Ca ?i credincios în Domnul Isus Hristos ?i m?dular al Trupului S?u, ?ie ?i-au fost date toate “cele” necesare ?i adecvate slujirii Trupului (darurile, talentele, abilit??ile, calit??ile, etc.) În Biserica Lui ?i în afara ei, Dumnezeu vrea ca noi s? facem lucrarea de slujire folosind mijloacele ?i resursele pe care El ni le-a dat ?i nu cele cu care noi putem contribui la zidirea ?i cre?terea Trupului.

În Biseric?, “atelierul S?u” de des?vâr?ire a oamenilor, suntem chema?i s? folosim “uneltele” pe care El ni le-a pus la dispozi?ie, daruri, slujbe, lucr?ri de slujire, ?i s? le facem active cu puterea pe care El ne-a dat-o pentru folosul înaint?rii Împ?r??iei Sale în vie?ile oamenilor în calitate de lucr?tori, împreun? cu Dumnezeu – 1 Corinteni 3:9 “C?ci noi suntem împreun? lucr?tori cu Dumnezeu”, în Via Lui este logic s? folosim uneltele pe care El ni le d? ?i resursele pe care El ni le pune la dispozi?ie. Dumnezeu are o magazie foarte mare de unelte puse la dispozi?ia Bisericii Sale!! Noi putem fi destoinici (2 Tim. 3:16,17) în lucrarea de slujire a Trupului S?u doar atunci când oper?m cu uneltele puse de El la dispozi?ia noastr?. În felul acesta se creeaz? competen?a noastr? care s? ne fac? utili lucrului Împ?r??iei. Slujim eficient Bisericii doar dac? folosim “darurile ?i abilit??ile divine rev?rsate în fiin?a noastr?” pe care El le-a a?ezat pentru a ne face eficien?i slujirii.

“În inima fiec?rui cre?tin exist? o cruce ?i un tron, iar acesta (cre?tinul) se afl? pe tron pân? ce se pune pe cruce. Dac? refuz? crucea, r?mâne pe tron. Poate c? aceasta este explica?ia c?derii ?i lumescului multor credincio?i din zilele noastre. Vrem s? fim mântui?i dar insist?m ca doar Hristos s? moar?. F?r? cruce nu are loc detronarea noastr? ?i ca prin urmare moartea. R?mânem regii no?tri din nev?zuta Împ?r??ie a sufletului omenesc purtându-ne minuscula coroan? cu demnitatea unor cezari, când de fapt ne condamn?m singuri la sterilitate spiritual? ?i ru?ine”. (A.W.Tozer - 1897-1963)

“Dac? vei tr?i pentru slujirea semenilor t?i, vei fi negre?it str?puns de multe suferin?e c?ci ?i se va r?spunde cu o nerecuno?tin?? mai josnic? decât cea a unui câine. ?i se va r?spl?ti cu asprime ?i cu f???rnicie, iar dac? motiva?ia ta este dragostea pentru semenii t?i, vei fi curând istovit în b?t?lia vie?ii. Dar dac? sursa slujirii tale este dragostea pentru Dumnezeu, atunci, nici nerecuno?tin?a, nici un p?cat, nici un înger sau nici un diavol, nu te pot împiedica de la a-?i sluji aproapele, indiferent de cum te trateaz?. Po?i s?-?i iube?ti aproapele ca pe tine însu?i, dar nu din mil? ci dintr-o precis? a?intire a ta asupra lui Dumnezeu”.      Oswald Chambers (1874-1917)

 

F. B. Meyer spunea: “Obi?nuiam s? cred c? darurile lui Dumnezeu se aflau pe un raft, a?ezate unul peste altul,  ?i c? doar dac? cre?team în caracter puteam s? ajungem mai u?or la ele. Acum îns?, cred c? darurile lui Dumnezeu se afl? a?ezate pe un raft, unul sub altul, (unul mai jos decât cel?lalt) ?i c? doar dac? m? plecam jos ?i m? smeream îndeajuns puteam s? ajung la cele mai bune daruri ale Sale!”

 

“Foarte pu?in d?ruie?ti atunci când dai din bunurile tale, îns? doar atunci când te dai pe tine însu?i d?ruie?ti cu adev?rat”. Kahlil Gibran (1883-1931)

 

9.      Rela?iile. Conform, Romani 14 :1-15 rela?iile nu sunt egoiste  „C?ci nimeni dintre noi nu tr?ie?te pentru sine ?i nimeni nu moare pentru sine. C? dac? tr?im, pentru Domnul tr?im, ?i dac? murim, pentru Domnul murim. Deci, ?i dac? tr?im, ?i dac? murim, ai Domnului suntem. Deci s? nu ne mai judec?m unii pe al?ii, ci mai degrab? judeca?i aceasta: s? nu da?i fratelui vreun prilej de poticnire care s?-i pricinuiasc? c?derea. ?tiu ?i sunt încredin?at în Domnul Isus c? nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gânde?te c? e ceva întinat. Dar dac?, pentru o  mâncare, fratele t?u se mâhne?te, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ,,ta”, pe acela pentru care a murit Hristos. Nu l?sa?i ca bunul vostru s? fie def?imat.  C?ci Împ?r??ia lui Dumnezeu nu este mâncare ?i b?utur?, ci este neprih?nire,  pace ?i bucurie în Duhul Sfânt. Cel ce sluje?te lui Hristos, în felul acesta este pl?cut lui Dumnezeu ?i cinstit de oameni. S? urm?rim cu to?ii calea p?cii ?i cele ale zidirii unul celuilalt. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Bine este s? nu m?nânci carne, nici s? bei vin, nici s? faci ceva de care fratele t?u se poticne?te, se sminte?te sau sl?be?te (în credin??). Încredin?area  pe care o ai, s-o ai pentru tine însu?i, înaintea lui Dumnezeu. Toate bucatele sunt curate, dar r?u este pentru omul care face lucruri spre poticnirea altuia. ?i tot ce nu este din încredin?are  este p?cat. Cei tari suntem datori s? purt?m sl?biciunile celor slabi ?i s? nu c?ut?m pl?cerea noastr?. Ci fiecare dintre noi s? caute s? plac? aproapelui s?u, în ce este bine (dup? voia lui Dumnezeu), spre zidire. C? ?i Hristos n-a c?utat pl?cerea Sa....

“V? dau o porunc? nou?: s? v? iubi?i unii pe al?ii; cum v-am iubit Eu, a?a s? v? iubi?i ?i voi unii pe al?ii. Prin aceasta vor cunoa?te to?i c? sunte?i ucenicii Mei, dac? ve?i avea dragoste unii pentru al?ii”. - Ioan 13:34-35

Dumnezeu ne-a planificat s? experiment?m via?a împreun? cu al?ii.   „Din El tot trupul, bine închegat ?i strâns legat, prin ceea ce d? fiecare încheietur?, î?i prime?te cre?terea, potrivit cu lucrarea fiec?rei p?r?i în m?sura ei, ?i se zide?te în dragoste”. - Efeseni 4: 16.

Scriptura nume?te aceast? rela?ie, p?rt??ie. Ast?zi, cuvântul p?rt??ie ?i-a pierdut mult din însemn?tatea lui scriptural?. „P?rt??ie” mai nou se refer? la o conversa?ie de ocazie, socializare, mâncare ?i distrac?ie. Adev?rata p?rt??ie este chiar mult mai mult decât programul din timpul serviciului de biseric?. Este experimentarea împlinirii interioare în rela?ia dintre membrii de familie ?i a unei comunit??i. Ea include: dragoste altruist?, împ?rt??ire a onestit??ii, slujire practic?, d?ruire cu sacrificiu, mângâiere în greut??ile vie?ii, compasiune ?i multe alte lucruri oferite „unii altora” pentru umplerea rezervoarelor vie?ii.

Scripturile dovedesc într-un mod clar faptul c? omul a fost creeat de Dumnezeu pentru a tr?i în societate cu al?i oameni, adic? l-a creeat s? fie rela?ional.  Printre elementele ce stau la baza vie?ii sociale, un rol important îl joac? rela?iile dintre oameni. Dezvoltarea acestor rela?ii este un proces complex ce implic? o concep?ie s?n?toas? despre lume ?i via??,  cunoa?terea valorilor ?i a diferen?elor de personalitate, dezvoltarea de atitudini (respect reciproc,  încredere, evaluare pozitiv?, respectarea diferen?elor de personalitate, interes fa?? de via?a celorlal?i, sprijinirea formarea ?i dezvoltarea altora, ini?iativa în stabilirea rela?iilor, în?elegere, apreciere, lipsa oric?ror prejudec??i, etc… ) ?i de sentimente s?n?toase (compasiune, dragoste, etc).

Ca oameni, avem binecuvântarea dat? de Dumnezeu de a avea capacitatea s? cultiv?m rela?ii bune; cu El, so?ul, so?ia, copiii, p?rin?ii, bunicii, Biserica, prietenii, etc… toate acestea sunt medii rela?ionale s?n?toase, ?i sunt cele mai importante pentru a  ne duce la succesul personal.

Mai trebuie ?tiut ?i faptul c?, binecuvântarea dat? de Dumnezeu, este strâns legat? de ascultarea ?i supunerea noastr? fa?? de voia Sa, fiindc? în timp ce noi ascult?m de  Domnul,  El se ocup? de a ne  dezvolta caracrerul,  ne modeleaz? ?i ne formeaz? dup? chipul S?u, prin  intermediul rela?iilor s?n?toase din cercul enumerat mai sus. De aceea fiecare individ trebuie s? interac?ioneze în cercul rela?ional impetuos de necesar ?i s?n?tos, în baza sim??mintelor s?n?toase bazate pe dragoste, o bun? dispozi?ie, ospitalitate, întâlniri la picnic sau s?rb?torirea zilelor de na?tere, activit??i sportive ?i alte modalit??i morale prin care î?i dovedesc dragostea ?i sprijinul reciproc pentru a se întrep?trunde cu voia lui Dumnezeu pentru via?a lor ?i totodat? s? experimenteze împlinirea personal? prin atingerea unuia dintre scopurile pentru care fiecare a fost creeat ?i anume pentu a fi o persoan? rela?ional?.

“Pân? Împ?r??ia lui Dumnezeu nu poate fi demonstrat? în rela?iile noastre pline de dragoste unii cu al?ii, nu avem nimic credibil de spus necredincio?ilor ?i lumii stricate.” (David Watson)

Rela?iile sunt inima vie?ii. De fapt, rela?ia este inima lui Dumnezeu în termenii Trinit??ii, rela?iile interdependente dintre Tat?l, Fiul ?i Duhul Sfânt. Pentru a fi cre?tini eficien?i în m?rturia noastr? în fa?a lumii, trebuie s? investim în rela?iile noastre cu ceilal?i ca o prioritate. Aceasta nu se va întâmpla dând solu?ii pripite sau printr-o strângere de mân?, la u?a bisericii, ci numai printr-o transformare a stilului nostru de via??. Dac? aceasta se întâmpl?, vie?ile noastre vor fi un exemplu care vor conduce pe al?ii la Cristos. (Anonim)

 

10. Ucenicizarea ?i împuternicirea. „Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus s? mearg?” - Matei 28:16; Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici ?i, dup? ce le-a dat sfaturi, ?i-a luat ziua bun? de la ei ?i a plecat în Macedonia - Faptele Apsotolilor 20:1;  Iat? ca v-am dat putere s? c?lca?i peste ?erpi ?i peste scorpioni ?i peste toat? puterea vrajma?ului: ?i nimic nu v? va putea v?t?ma - Luca10:19”.

Ucenicia este procesul prin care cre?tinii care au încheiat leg?mânt cu Dumnezeu prin credin?? în Isus Hristos, sunt înv??a?i s? p?zeasc? Sfintele Scripturi, adic? “tot ce a poruncit Isus Hristos”.

Când a venit Barnaba la Antiohia, fiind trimis de apostoli, ?i a v?zut pe cei întor?i la Dumnezeu, a v?zut ?i marea nevoie pe care o aveau ei acum de înv???tori care s?-i înve?e Cuvântul lui Dumnezeu. Barnaba era un bun înv???tor, dar ?tia pe cineva ?i mai bun, care nu era la acel moment implicat în lucrarea Evangheliei potrivit cu poten?ialul de care dispunea. De aceea…

„Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca s? caute pe Saul; ?i, când l-a g?sit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adun?rile Bisericii, ?i au înv??at pe mul?i oameni. Pentru întâia dat?, ucenicilor li s-a dat numele de cre?tini în Antiohia”. - Faptele Apostolilor 11:25-26

Pavel ?i Barnaba au înv??at pe oamenii din Antiohia adev?rurile lui Cristos ?i peste un an, deja, la num?rul înv???torilor mai aveau înc? al?i câ?iva  b?rba?i preg?ti?i de ei, a?a cum scrie în cartea Faptele Apostolilor:

În Biserica din Antiohia erau ni?te prooroci ?i înv???tori: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreun? cu cârmuitorul Irod, ?i Saul. (Faptele Apostolilor 13:1)

Deci iat? c? în biserica din Antiohia ajunsese momentul când erau suficien?i lucr?tori maturi preg?ti?i pentru a putea fi împuternici?i pentru a duce mai departe lucrarea de misiune. Îns?, în?elegem c? ucenicia solicit? ca cineva s? se implice în formarea unui caracter Cristic în via?a noilor converti?i pentru ca ace?tia s? devin? ceea ce Dumnezeu inten?ioneaz? pentru ei a fi. Ucenicia cere un pre?! Dar, niciun nou convertit nu poate fi împuternicit pentru a merge în lucrarea de slujire f?r? s? fi trecut prin procesul unei ?coli de ucenicie, tr?ind al?turi de un bun înv???tor care s? a?eze baze spirituale solide în via?a lui ?i apoi s? identifice momentul când Domnul îl cheam? pe ucenic pentru a intra la seceri?ul grânelor pentru ,,hambarul” Împ?r??iei ?i desigur acest ucenic trebuie s? r?mân? în continuare sub acoperirea spiritual? a celui ce l-a n?scut ?i echipat în Cristos pentru a fi protejat ?i eficient. În?elegem prin aceasta în ceea ce prive?te lucrarea de împuternicire în lucrare a unui ucenic, sunt necesare: punerea bazelor spirituale solide, auzirea chem?rii cere?ti, împuternicirea în lucrare ?i acoperire apostolic? prin cel ce-l împuternice?te.

„Dup? aceea Domnul a mai rânduit al?i ?aptezeci de ucenici ?i i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cet??ile ?i în toate locurile pe unde avea s? treac? El”. - Luca 10:1

„Ci voi ve?i primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, ?i-Mi ve?i fi martori în Ierusalim, în toat? Iudeea, în Samaria ?i pân? la marginile p?mântului”. - Faptele Apostolilor 1:8

11. Zeciuiala.   „Orice zeciuial? din p?mânt, fie din roadele p?mântului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului”. - Leveticul 27:30

Probabil c? unul dintre cele mai neabordate subiecte din teologia Vechiului Testament (VT) este subiectul zeciuielii. Este de asemenea ?i una dintre cele mai controversate probleme cu care au de a face bisericile cre?tine de ast?zi. Întrebarea dac? zeciuiala înc? mai este aplicabil? Bisericii sau pentru cre?tinii de azi a creeat dou? tabere opuse. Cei din tab?ra anti-zeciuial? sus?in ideea c? din moment ce cre?tinii nu mai sunt sub Lege, prin urmare, ei nu se mai afl? sub regula de zeciuial? deoarece este o dispozi?ie a Vechiului Testament ?i a fost specific pentru poporul evreu. Pe de alt? parte, grupul pro-zeciuial? argumenteaz? de asemenea c? principiul zeciuielii este înaintea Legii, de?i este un principiu vechi testamental, acesta nu a fost anulat (pe baza înv???turii lui Hristos c? cei credincio?i ar trebui s? întreac? neprih?nirea fariseilor ?i aceasta include ?i stricta lor obliga?ie ?i practic? a zeciuielii). În ciuda tuturor acestor idei care sunt în conflict, zeciuiala a fost acceptat? ?i practicat? în mod universal în bisericile cre?tine de ast?zi. Cred c? miezul problemei depinde de faptul c?; dac? cre?tinii sunt obliga?i s? dea o zeciuiala din veniturile lor, sau dac? aceasta este un gest voluntar de închinare ?i ofrand? data lui Dumnezeu, nu din obliga?ie ci din dragostea pentru El ?i Împ?r??ia Sa, ca r?spuns la binele pe care El ni-L face. Termenii Zecime, Zeciuieli ?i Zeciuial? deriv? în esen?? din cuvântul evreiesc aser care înseamn? zece ?i ma’aser – zeciuial? sau a zecea parte, referindu-se la actul religios de oferire a unei zecimi pentru împlinirea unui scop divin. Acesta este de asemenea v?zut ca practic? a „d?ruirii unei por?iuni adic?, celei de a zecea parte din profitul sau capturile de r?zboi ale cuiva, dona?ie religioas? de ordinul a unei zecimi  sau „a zecea parte dintr-o proprietate sau produs pentru sprijinirea Casei Domnului.  Cuvântul evreiesc ma’aser care define?te zeciuiala, îl descoperim în Vechiul Testament: - de 7 ori în Pentateuh, de 5 ori în Profe?i, ?i de 10 ori în Scrieri. Pasajele primare care descriu porunca Domnului de a da zeciuial? în Vechiul Testament sunt: Levitic 27:30-33; Numeri 18:21-32; Deuteronom 12:1-18; 14:22-29; 18:1-4; 26:12-15, ?i cel mai renumit text ?i adesea folosit este: - Maleahi 3:6-12.

      „Zeciuiala este una din formele prin care cre?tinii î?i dovedesc consecven?a umbl?rii lor cu Domnul în ascultare de El, este r?spunsul lor la binele pe care Dumnezeu li-l face ?i  totodat? este dovada public? c? ?i lor le pas? de ceea ce lui Dumnezeu îi pas?, astfel, contribuind cu 10% din venitul lor pentru folosul Bisericii spre a-?i putea duce la împlinire viziunea dat? de Dumnezeu ei” Milorad Novacovici

       „Preocuparea sincer? a credinciosului ar trebui s? fie „Cum îmi pot administra lucrurile încât s? pot da mai mult decât a zecea parte din tot venitul meu? ?i nu care este interpretarea corect? descoperit? în Cuvânt a?a încât s? pot face ceea ce se cere ?i apoi s?-mi duc via?a mai departe?” Anonim!

12.  D?rnicia. „?i s? nu da?i uit?rii binefacerea ?i d?rnicia; c?ci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac” - Evrei13:16;  „Îndeamn?-i s? fac? bine, s? fie boga?i în fapte bune, s? fie darnici, gata s? simt? împreun? cu al?ii,...” - 1 Timotei 6:18; „Lua?i din ce ave?i ?i aduce?i un prinos Domnului. Fiecare s? aduc? prinos Domnului ce-l las? inima: aur, argint ?i aram?”. - Exodul 35:5 “S? ?ti?i: cine seam?n? pu?in, pu?in va secera; iar cine seam?n? mult, mult va secera.  Fiecare s? dea dup? cum a hot?rât în inima lui nu cu p?rere de r?u, sau de sil?, c?ci pe cine d? cu bucurie, îl iube?te Dumnezeu „.- 2 Corinteni 9:6-7

Sfintele Scripturi ni-L descoper? pe Dumnezeu, Creator ?i St?pân al tuturor lucrurilor în cer ?i pe p?mânt. A?adar, dac? noi de?inem vreun bun p?mântesc vremelnic, se datoreaz? faptului c? El ni l-a d?ruit.  El n-are nevoie de bunurile noastre, ci de noi în?ine.  El a venit ca s? ne dea, nu ca s? ne ia ceva.  Înv???tura despre d?rnicie nu este o cer?eal? de la oameni pentru Dumnezeu ci este r?spunsul inimii credincioase la favorul ceresc manifestat fa?? de el.  Nu putem s? vorbim despre d?rnicie pân? nu suntem convin?i de însemn?tatea ei ?i mai ales pân? nu o facem dup? cum spune Sfânta Scriptur?: - Ca pentru Domnul ?i din toata inima!, f?r? p?rere de r?u. Scopul pentru care Biblia înva?? d?rnicia nu este s? ne aminteasc? despre obliga?iile noastre fa?? de Dumnezeu.  Noi avem nevoie de optica divin?, în toate aspectele vie?ii cre?tine; s? vedem toate lucrurile în lumina lui Dumnezeu.  Altfel le vedem pe dos, le vedem eronat.  Cercetarea adev?rului despre d?rnicie ne descoper? c? e vorba de o lucrare special? care difer? de zeciuial?, are de-a face cu harul ?i cu p?rt??ia - 2 Corinteni 8:4 spune: "?i ne-am rugat cu mari st?ruin?e pentru harul ?i p?rt??ia la aceast? strângere de ajutoare pentru sfin?i".

În Biserica lui Cristos, trebuie s? fie cultivate p?rt??ia în credin??; în slujire, în rug?ciune, în slavirea lui Dumnezeu, în participarea la Cina Domnului, în d?rnicie, etc…

Macedonienii au fost da?i ca exemplu de d?rnicie nu d?ruind pentru c? li s-a cerut, ci pentru c? s-au oferit singuri s-o fac?.  Secretul d?rniciei bogate st? în convingerea c? noi în?ine trebuie s? fim d?rui?i în întregime lui Dumnezeu; iar odat? cu d?ruirea noastr?, vor fi d?ruite ?i bunurile noastre.  Sunt convins c? macedonienii au fost înv??a?i de apostolul Pavel, dinainte, despre harul ?i p?rt??ia la d?rnicie.  Bisericile din Macedonia au fost înv??ate, îndrumate în înv???tura complet? a Domnului Isus.  Pentru ei d?rnicia nu era o obliga?ie, ci un privilegiu.  A?a este ar?tat? în Biblie d?rnicia, ca har ?i p?rt??ie.  A?a s? o privim ?i noi, teoretic ?i practic.  O optic? s?n?toas? rezult? într-o d?rnicie îmbel?ugat?, o d?rnicie îmbel?ugat? este o îmbog??ire sigur? în cele duhovnice?ti,  în special atunci când este f?cut? cu bucurie ?i d?ruire de sine.

 

„Mul?i oameni î?i regleaz? d?rnicia dup? m?rimea câ?tigului. Dac? Dumnezeu ar face ?i El la fel ?i ne-ar da conform cu d?rnicia noastr? mul?i am ajunge foarte repede s?raci”.

„Cineva poate d?rui f?r? s? iubeasc?, dar nimeni nu poate iubi f?r? s? d?ruiasc?”.

„Dumnezeu nu trece prin crize financiare, singura Lui problem? este c? î?i ?ine banii în buzunarele noastre!” Anonim

 

13.  Milostenia. „Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbi?a înaintea ta, cum fac f??arnicii, în sinagogi ?i în uli?e, pentru ca s? fie slavi?i de oameni. Adev?rat v? spun c? ?i-au luat r?splata”. - Matei 6:2

„Ci tu, când faci milostenie, s? nu ?tie stânga ta ce face dreapta”. - Matei 6:3

”Da?i mai bine milostenie din lucrurile din?untru, ?i atunci toate v? vor fi curate”. - Luca 11:41

”Vinde?i ce ave?i ?i da?i milostenie. Face?i-v? rost de pungi care nu se învechesc, o comoar? nesecat? în ceruri, unde nu se apropie ho?ul ?i unde nu roade molia”. – Luca 12:33

Porunca Domnului pentru a face milostenie nu a fost dat? numai pentru cei boga?i, ci ?i pentru cei care au mai pu?in, ba chiar ?i pentru cei care abia reu?esc s?-?i câ?tige pâinea cea de toate zilele. Pentru c? nimeni nu este atât de s?rac, încât s? nu aib? cei doi banu?i ai v?duvei din Evanghelie - Marcu 12:42. Celui care d? ceva din pu?inul pe care îl are, se poate s? i se socoteasc? mai mult decât celor care dau mult, din multele lor bog??ii ?i de ochii lumii. Valoarea milosteniei nu depinde în primul rând de cât d?m, ci de atitudinea inimii când d?m. De aceea, nu trebuie s? ne uit?m la v?duv?, c? a dat numai doi bani, ci la faptul c? de?i nu i-a mai r?mas nici un ban, nu i-a p?rut r?u pentru jertfa ei. În felul acesta, dând cei doi b?nu?i în?elegem din aceast? pild? c? ea ?i-a dat toat? averea. Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de o inim? plin? de bun?voin??. Atunci când avem bun?voin?? de a practica milostenia, nu conteaz? c? suntem s?raci sau boga?i. Dar când ne lipse?te bun?voin?a, nu ne ajut? cu nimic faptul c? suntem boga?i. Dar, trebuie ?tiut faptul c?ci cu cât suntem mai boga?i, cu atât suntem mai datori s?-i ajut?m pe cei lipsi?i, f?r? s? ne temem c? averea noastr? se va împu?ina. ?i cu adev?rat, s? ?ti?i c? atunci când facem milostenie, averea noastr? nu se împu?ineaz?, ci spore?te. F?când  milostenie, facem o foarte bun? investi?ie pentru a strânge comori cere?ti. Toate cele p?mânte?ti sunt în orice clip? în primejdie de a se pierde. Numai cele pe care le oferim Domnului nu sunt în primejdie de a fi furate, nici de a fi distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade ce ochiul n-a v?zut ?i urechea n-a auzit, ?i la inima omului nu s-a suit - 1 Corinteni 2:9. Omul care prime?te milostenia de la noi este posibil s? nu poat? s? ne r?spl?teasc? vreodat? binefacerea ?i desigur c? nici nu trebuie s? fim cu aceast? a?teptare dar, v? asigur c? Dumnezeu va face lucrul acesta. El este Cel care ne r?spl?te?te pentru fiecare lucru bun f?cut semenilor no?trii. Cât? în?elepciune este cuprins? în cuvintele lui Solomon: Cel ce are mil? de s?rman împrumut? Domnului ?i El îi va r?splati binefacerea!” - Proverbe 19:17  Iat? ce împrumut nemaiv?zut! D?m cuiva ?i primim înapoi de la Altcineva.

„Milostenia este actul de a d?rui ceva ce tu ai unuia care este lipsit de speran??, dezn?d?jduit din pricina neajunsurilor vie?ii”.

„Milostenia nu este nici zeciuial? ?i nici d?rnicie ci este r?spunsul inimii la nevoile celui lipsit”.

„Milostenia este forma tainic? a binefacerii ce se manifest? fa?? de cel aflat în nevoie”.                                                                                                                                      Milorad Novacovici

14. Autonomia bisericii locale.  „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: "Iat? ce zice Cel ce ?ine cele ?apte stele în mâna dreapt? ?i Cel ce umbl? prin mijlocul celor ?apte sfe?nice de aur:...”  - Apocalipsa 2:1

Biserica local? este singura institu?ie eclesiastic? din Noul Testament. Biserica local? este responsabil? direct lui Cristos prin autoritatea apostolic? ce o reprezint? - Apocalipsa 2:1. Cristos este Capul Bisericii - Efeseni 1:22-23 ?i a bisericii locale întrucât ea este parte din Biserica Universal? - Efeseni 4:15-16. Pavel îi spune lui Timotei s? ?tie cum s? se poarte, ca slujitor, în biserica local?, pe care Pavel o nume?te „stâlp ?i temelie a adev?rului” – 1 Timotei 3:1-15. Fiecare biseric? individual? este responsabil? pentru p?strarea doctrinei biblice s?n?toase. Mai mult, Biblia interzice p?storilor s?-?i supun? bisericile prin impunere autoritar? - 1 Petru 5:3. Conducerea pastoral? este biblic? ?i ea are rolul sprijinirii membrilor bisericii locale s?-?i ating? chemarea dat? de Domnul prin punerea în aplicare a darurilor cu care au fost înzestra?i pentru lucrarea de slujire - 1 Corinteni 11:1; 1 Tesaloniceni 1:6; Evrei 13:7-17. În cadrul bisericii locale Dumnezeu nu permite ca un individ s? dicteze guvernarea acelei adun?ri - 1 Petru 5:2, ci conducerea spiritual? trebuie s? fie una teocrat? direct influen?at? ?i condus? de Duhul Sfânt.

Biserica local? este responsabil? s?-?i administreze propriile probleme cu care se confrunt?. S? î?i sprijine ?i s?-?i disciplineze proprii membri pentru r?mânerea lor în Cuvânt -Matei 18:15-17; 1 Corinteni 5:1-7. Prin autoritatea aspostolic? care o reprezint?, biserica local? î?i alege slujitorii certifica?i de Duhul Sfânt - Fapte 6:1-7; 20:28, este r?spunz?toare pentru propria integritate doctrinar? - Romani 16:17-18; Tit 3:10. Fiecare biseric? local? prin autonomia conducerii apostolice, î?i determin? singur? rela?iile pe care le dezvolt? cu alte biserici locale (Fapte 15 – acest pasaj va fi discutat mai târziu), este responsabil? pentru administrarea financiar? - 2 Corinteni 8:18- 19-23 ?i în ceea ce prive?te împuternicirea celor chema?i pentru lucrarea de slujire – Faptele Apostolilor 13:1-4.

Exist? îns? mai multe întreb?ri cu privire la aspectul practic al exercit?rii autonomiei unei adun?ri locale. Una dintre acestea vine din Fapte 15. Dac? biserica local? este autonoma în toate aspectele ei, de ce s-a întâlnit biserica din Antiohia cu cea din Ierusalim pentru a clarifica anumite neîn?elegeri doctrinare? Întâi, s? observ?m c? problema pus? în discu?ie era o erezie care fusese dus? de la o biseric? local? la alta. Astfel, întâlnirea respectiv? a fost o încercare de a stopa r?spândirea înv???turii nebiblice. Cei care au venit din Antiohia nu au mers la sediul central al vreunei denomina?ii, ci mai degrab? la o biseric? sor?, care reprezenta autoritatea Casei Apostolice pentru ea. Decizia final? a acelei întâlniri a fost c?ci, Casa Apostolic? de la Ierusalim a recunoscut faptul c? anumi?i membri ai ei au s?vâr?it ceva ce ei, ca autoritate spiritual?, nu au autorizat ?i nici nu au aprobat ceea ce ace?tia înv??aser? în numele Casei Apostolice din Ierusalim, ci au ac?ionat f?r? permisiunea autorit??ii apostolice. Ca urmare, Casa Apostolic? prin autoritatea spiritual? pe care o de?inea asupra bisericii locale, a respins înv???tura fals?, stabilizând via?a ei pe înv???tur? s?n?toas?. De aceea, iat? c?, p?rt??ia cu unele biserici poate na?te ?i controverse.

           În rândul Bisericilor Apostolice, trebuie s? avem p?rt??ie unii cu al?ii. Unul din scopurile principale ale acestei p?rt??ii este asigurarea unei oportunit??i colective pentru implicarea în câ?tigarea de suflete dar ?i de a ne focaliza împreun? pe o înv???tur? s?n?toas?, potrivit Scripturilor. Fiecare biseric? local? procedeaz? a?a dup? cum crede de cuviin?? în ce prive?te leg?tura fr??easc? îns?, adunarea de fra?i împreun? cu p?storul ei trebuie s? fie con?tient? de faptul c? asocierea cu anumi?i lideri biserice?ti sau grup?ri cre?tine, poate aduce erezie, sau dep?rtarea de la înv???tura s?n?toas? ?i nu în ultimul rând dep?rtarea de la viziunea ei. Nici o biseric? local? nu poate fi for?at? s? fac? vreun anumit lucru, dar prin autoritatea Casei Apostolice ce o reprezint?, biserica local? poate fi îndrumat? ?i uneori chiar poruncitor, spre a umbla în înv???tura s?n?toas? a Mântuitorului Isus ?i a sfin?ilor Apostoli ?i totodat?  a în?elege marele plan de a fi parte la împlinirea Marii Trimiteri. Casa Apostolic? prin bisericile locale pe care le reprezint?, se întâlne?te de câte ori este posibil pentru a se încuraja unii pe al?ii ?i pentru a se bucura împreun? în Domnul Cristos. Toate lucrurile care au leg?tur? cu p?rt??ia fr??easc? sunt complet voluntare ?i ac?ionate din dragoste.

 

În concluzie, autonomia bisericii locale nu este izola?ionism ci este modul în care Casa Apostolic?  care a a?ezat bazele spirituale a acelei biserici adic? care a n?scut-o în Cristos, pune responsabilitatea conducerii ?i a administr?rii pe umerii credincio?ilor acelei biserici locale. Astfel, Isus va avea întotdeauna o m?rturie adev?rat? pe p?mânt deoarece, în timp ce diavolul va putea influen?a pe unii, vor exista întotdeauna al?ii care vor sta lâng? adev?r ?i nu se vor supune presiunilor lumii, sau diavolului. Acest aspect important este parte din ceea ce înseamn? Casa Apostolic?, care reprezint? bisericile locale. De?i recunoa?tem valoarea cooper?rii cu autoritatea aspostolic? care acoper? biserica local?, totu?i, trebuie în?eles ?i promovat în dragoste faptul c?  fiecare biseric? trebuie s? se autoguverneze ?i s? se autoadministreze f?r? s? fie controlat? de alte forumuri denomina?ionale întrucât, un astfel de control nu-i confer? sprijinul de a se dezvolta în direc?ia pe care Duhul Sfânt o are pentru ea.

15. Calitatea înaintea cantit??ii. „…lucrarea fiec?ruia va fi dat? pe fa??: ziua Domnului o va face cunoscut, c?ci se va descoperi în foc. ?i focul va dovedi cum este lucrarea fiec?ruia. -  1 Corinteni 3:13; Lua?i seama deci s? umbla?i cu b?gare de seam?, nu ca ni?te neîn?elep?i, ci ca ni?te în?elep?i. - Efes.5:15 Lua?i seama îns? ca nu cumva aceast? slobozenie a voastr? s? ajung? o piatr? de poticnire pentru cei slabi. 1 Corinteni 8:9; Lua?i seama, dar, la voi în?iv? ?i la toat? turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca s? p?stori?i Biserica Domnului, pe care a câ?tigat-o cu însu?i sângele S?u. Faptele Apostolilor 20:28; …c?ci ne aducem aminte f?r? încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tat?l nostru, de lucrarea credin?ei voastre, de osteneala dragostei voastre ?i de t?ria n?dejdii în Domnul nostru Isus Hristos! - 1Tesaloniceni 1:3; C?ci este mai bine, dac? a?a este voia lui Dumnezeu, s? suferi?i pentru c? face?i binele decât pentru c? face?i r?ul! -  1 Petru3:17;

„S? ave?i în voi gândul acesta, care era ?i în Hristos Isus. El, m?car c? avea chipul lui Dumnezeu... S-a dezbr?cat pe Sine Însu?i ?i a luat un chip de rob”. - Filipeni 2:5-6

Întrucât dedicarea, compasiunea ?i mila fac parte din tr?irea cre?tin?, acestea sunt preocup?ri atât individuale, dar ?i corporative ale cre?tinilor din biserica local?. Cu toate acestea accentul în via?a cre?tin? trebuie s? cad? mai întâi pe a fi pentru Dumnezeu ?i apoi pe a face pentru El; „Ci, dup? cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fi?i ?i voi sfin?i în toat? purtarea voastr? -1 Petru 1:15;  Voi s?-Mi fi?i sfin?i, c?ci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca s? fi?i ai Mei - Leveticul 20:26;  S? v? aduce?i astfel aminte de poruncile Mele, s? le împlini?i ?i s? fi?i sfin?i pentru Dumnezeul vostru - Numeri 15:40.

În timpul de când sunt în slujire, am putut observa faptul c? deseori este mai u?or de a face ceva pentru Domnul ?i apoi s?-?i continui via?a prin a tr?i dup? cum vrei decât s? fi în fiecare clip? dedicat cu întreaga-?i fiin?? pentru a tr?i în favoarea pl?cerii Sale. Îns?, a?a dup? cum El ne este dedicat nou?!, la fel suntem ?i noi a?tepta?i s?-I fim dedica?i Lui. Doar a?a putem avea p?rt??ie cu El, ?i cugetul s? nu ne condamne.  

Împ?ratul David a spus: „?tiu, Dumnezeule, c? Tu cercetezi inima ?i c? iube?ti cur??ia de inim?; de aceea ?i-am adus toate aceste daruri de bun?voie în cur??ia inimii mele ?i am v?zut acum cu bucurie pe poporul T?u care se afl? aici, aducându-?i de bun?voie darurile lui Doamne Dumnezeul p?rin?ilor no?tri Avraam, Isaac ?i Israel! ?ine întotdeauna în inima poporului T?u aceste porniri ?i aceste gânduri ?i înt?re?te-i inima în Tine”. -  1 Cronici 29:17-18